Raze de speranta...

O noua dimineata. Privesc infrigurata la florile de gheata ce mi-au umplut vesele fereastra, incat de abia se mai pot intrezari cateva umbre de crengi ale falnicului copac, acum ingreunate de zapada inghetata, ce atarna greu ca un plumb, facandu-le aproape sa cada la pamant sub povoara grea, si, ... ma gandesc la viata mea...
Doamne, uneori parca cerul tace pentru mine, parca flori de gheata, probleme ma doboara la pamant, raspunsuri pe care le astept sa-mi racoreasca duhul, sufletul, inima, intarzie sa apara. Parca rugaciunile mele se lovesc ca de un zid de plumb, care oricat as incerca, nu se intrezare nici o sansa sa fie inlaturat. Puterile mi-au slabit... Dar chiar cand ma simt mai fara vlaga, mai fara de speranta, printre florile de gheata de pe fereastra mea, se intrevad cateva raze timide de soare patrunzand usor, si care, incet-incet, fac ca gheata ce s-a asternut, sa se topeasca si, orizontul care pana atunci mi-era atat de ingust, de sumbru, dintr-o data se largeste, facandu-ma sa ma pot bucura din nou de maretia Ta, de splendorile tale, de bucuria , caldura, lumina, ce se vede dincolo de ceata, dincolo de florile de gheata, dincolo de imensul zid de plumb. Iau Cuvantul Tau, ma hranesc cu el, ma las umpluta de prezenta Ta, si pe neasteptate, aud un cant de pasarele, ciripind vesele pe creanga copacului meu. Semn ca, ....primavara a sosit.Realizez ca orice nor dispare, ca sa se vada soarele, si ca asa cum anotimpurile isi au cursul lor firesc, lasat de Dumnezeu pe pamant, asa anotimpurile din viata mea se deapana si ele, si stiu ca: ,,Dupa noapte vine zi/ Dupa nori e cer senin/ Curcubeul zarea-nsenineaza/ Dupa lacrimi, mangaieri/Dupa iarna, primaveri/ Floarea alba campu-nmiresmeaza." Iubesc soarele, iubesc seninul, dar mai presus de orice, iubesc Soarele Dreptatii, care poate sa patrunda prin cel mai intunecat nor, prin cea mai deasa ceata, prin florile de gheata si prin nezdruncinatul zid de plumb, si, poate sa-mi aduca din nou...PRIMAVARA
Claudia (Chicago)

Antidot împotriva spaimei morţii!

Psalm 90:3 Tu întorci pe oameni în ţărînă şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”

Vorbind despre experienţa terifiantă a morţii, Maica Teresa, care a lucrat printre muribunzii din Calcuta, a afirmat: „A muri înseamnă a pleca acasă, însă oamenii au teamă de ceea ce va veni, de aceea ei nu vor să moară. Moartea nu este altceva decât o continuare de a trăi, o completare a vieţii, o răscumpărare a trupului uman. Dar, inima şi sufletul omului sunt veşnice”.
Cei care nu ştiu ce urmează după trecerea din viaţa aceasta sunt cei care se tem cel mai mult de moarte.
Moise, omul lui Dumnezeu, ne prezintă că Dumnezeu este Suveran asupra vieţii şi asupra morţii omului.
A conştientiza ceea ce te aşteaptă dincolo de moarte, este soluţia împotriva spaimei morţii. Pentru cei credincioşi, moartea este solul folosit de Dumnezeu pentru o slujbă spre binele lor. După pragul morţii, sufletul lor ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, în locul de fericire veşnică.

„Când viaţa omului este aproape de mormânt, a muri înseamnă a pleca acasă.” Victor Hugo

Marchiş Voicu (Baia Mare)

Cand raul este bun...

Un chinez bătrân, tăietor de lemne, trăia la graniţa cu Mongolia. Într-o zi,calul său preferat,o frumoasa iapă albă, sări gardul şi trecuse în mâinile duşmanului. Prietenii au venit să-l consoleze:,,Ne pare rău de calul tău...ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e rea? S-ar putea să fie o veste bună" le răspunse el.
După o săptămână, în timp ce omul privea pe fereastră, a văzut că iapa sa, se întoarce alături de un armăsar alb. Prietenii îi erau entuziasmaţi de astă dată: ,,Ce cal frumos, ce veste bună!" Răspunsul i-a şocat:,,De unde ştiţi că e bună, s-ar putea să fie o veste rea".
A doua zi, singurul copil pe care-l avea, a încălecat frumosul armăsar. Acesta l-a aruncat jos, a căzut rău şi şi-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii săi. Plini de compasiune i-au spus: ,, Ne pare tare rău, ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e o veste rea. S-ar putea să fie o veste bună".
La o luna după acest eveniment a izbucnit războiul dintre China şi Mongolia. Armata chineză şi-a trimis oamenii să îi înroleze obligatoriu pe tineri. Toţi tinerii din zonă au murit, în afară de băiatul tăietorului de lemne care nu mersese la război din cauza piciorului rupt.
,,Vedeţi" le a zis omul. ,,Lucrurile pe care voi le -aţi considerat bune au fost, de fapt , rele, iar lucrurile care părusera rele au fost, în fapt, bune".
Să nu ne pripim niciodată în a da verdicte. Să nu desconsiderăm încercările din viaţa noastră. Să nu ne plângem de milă, şi mai ales, să nu-l învinovăţim pe Dumnezeu. Dacă vom rămâne credincioşi, vom putea privi înapoi cu recunoştinţă: ,,toate lucrurile lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu..."

Giurgiu Sorin (Targu Lapus) http://sorin-giurgiu.blogspot.com