Cele patru lumanari ardeau incetisor.
Ambianta era atat de placuta, incat le puteai auzi vorbind:
Prima a spus: Eu sunt PACEA! Oricum, nimeni nu ma mai poate pastra aprinsa. Cred ca ma voi stinge. Flacara s-a micsorat cu rapiditate si s-a stins in intregime.
A doua a spus: Eu sunt CREDINTA! Dincolo de toate, eu nu mai sunt indispensabila, asa ca nu mai are nici un sens sa mai stau aprinsa. Cand a terminat de vorbit,o adiere blanda a stins-o.
Cu tristete, cea de-a treia lumanare a spus la randul sau: Eu sunt IUBIREA! Nu mai am forta sa stau aprinsa, oamenii ma dau deoparte si nu-mi inteleg importanta. Ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei care le sunt aproape. Si fara sa mai astepte,s-a stins.
Deodata… Un copil intra in incapere si vazu trei lumanari stinse… - De ce nu ardeti? Voi ar trebui sa fiti aprinse mereu! Spunand asta, copilul incepu sa planga.
Atunci,cea de-a patra lumanare a spus: Nu va fie frica, atata timp cat eu inca mai ard, le putem aprinde pe celelalte… Eu sunt SPERANTA!
Cu ochi stralucitori, copilul lua lumanarea sperantei si le aprinse pe celelalte …si astfel, fiecare dintre noi poate mentine SPERANTA, CREDINTA, PACEA si IUBIREA!
Fie ca Flacara SPERANTEI sa arda mereu in viata voastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu